Ce este fericirea ?

dancing.jpg

Omul este un proces continuu, o curgere, nu se poate bloca într-o stare fixă. Dar în procesul de curgere, omul, poate trece prin mai multe stări , din care patru sunt fundamentale. Cuvintele care definesc aceste stări fundamentale și pe care este bine să le înțelegem bine sunt plăcerea, fericirea, bucuria și extazul.

Plăcerea e fizică, fiziologică. Plăcerea e cel mai superficial lucru din viață; e excitație. Poate fi sexuală, poate fi a altor simțuri, poate fi obsesia pentru mâncare, dar toate tipurile de plăcere își au rădăcinile în corp. Corpul e periferia ta, circumferința ta, nu centrul tău. Și a trăi la periferie, înseamnă a trăi la mila lucrurilor de tot felul care se petrec în jurul tău.

Plăcerea e dependența de ceilalți. Dacă iubești o femeie, dacă asta e plăcerea ta, atunci acea femeie devine stăpâna ta. Dacă iubești un bărbat – dacă asta e plăcerea ta și ești nefericită, disperată, tristă fără el – atunci ai devenit sclavă, nu mai ești liberă, ești la închisoare. Dacă ești în căutare de bani și putere, atunci vei fi dependent de bani și putere. Omul care tot acumulează bani, a cărui plăcere e să aibă din ce în ce mai mulți bani, va deveni din ce în ce mai nefericit, deoarece cu cât are mai mulți, cu atât vrea și mai mulți, și cu cât are mai mulți, cu atât se teme mai tare că o să-i piardă. Pot fi furați. Banca poate da faliment, situația politică din țară se poate schimba, țara poate deveni comunistă..există o mie și unul de lucruri de care depind banii tăi. Banii nu te fac stăpân, te fac sclav. Plăcerea e periferică, de aceea e menită să depindă de circumstanțe exterioare. E numai excitație. Dacă mâncarea e plăcerea, ce îți place de fapt? Doar gustul – preț de o clipă, când mâncarea trece peste papilele gustative de pe limbă, ai o senzație pe care o interpretezi ca plăcere. Este interpretarea ta. Azi s-ar putea să semene cu plăcerea, iar mâine s-ar putea să nu mai semene cu plăcerea. Dacă mănânci zi de zi aceeași mâncare, papilele gustative devin insensibile la ea. Așa se satură oamenii – într-o zi alergi după un bărbat sau o femeie, iar a două zi încerci să găsești un pretext să scapi de aceeași persoană. Ce s-a întâmplat între timp ? Te-ai plictisit de celălalt, pentru că toată plăcerea era explorarea noului. Acum nu mai e nou, te-ai familiarizat cu teritoriul. Acum mintea tânjește după ceva nou. Mintea aspiră totdeauna la ceva nou. Așa te ține mereu priponit undeva în viitor. Te face să speri continuu, dar nu îți da niciodată bunurile, nu poate. Poate doar să creeze speranțe noi, dorințe noi.

Plăcerea te ține într-o stare nervoasă, veșnic fără astâmpăr, veșnic chinuit. Atâtea dorințe, și fiecare dorință de nepotolit, cerând insistent atenție! Rămâi victima unei mulțimi de dorințe nebunești – nebunești pentru că sunt irealizabile – care continuă să te tragă în direcții diferite. Devi o contradicție. O dorință te duce la stânga, alta la dreapta, iar tu continui să hrănești concomitent ambele dorințe. Iar atunci simți o scindare, te simți divizat, te simți sfâșiat. Și aici e vorba de un fenomen complex. Nu ești singurul care caută plăcere, milioane de oameni caută, la fel ca tine, aceleași plăceri. De aceea se dă o mare luptă, există concurență, violență, război. Toți au devenit inamici, pentru că toți urmăresc același scop și nu toți pot să-l realizeze. De aceea lupta trebuie să fie totală, să riști totul – și de pomană, pentru că atunci când câștigi, nu câștigi nimic. Îți irosești toată viața în această luptă. O viață care putea să fie o sărbătoare devine o luptă inutilă. Așa că plăcerea nu este și nu poate fi scopul vieții.

Al doilea cuvânt  care trebuie înțeles e fericirea. Fericirea nu este fiziologică, fericirea este psihologică. Fericirea e ceva mai bună, ceva mai rafinată, ceva mai nobilă… dar nu diferă prea mult de plăcere. Se poate spune că plăcerea e un gen inferior de fericire, iar fericirea e un gen superior de plăcere – două fețe ale aceleiași monede. Plăcerea e puțin mai primitivă, mai animalica, fericirea e puțin mai cultivată, puțin mai umană – dar este același joc jucat în lumea minții. Nu ești atât de preocupat de senzațiile fiziologice, te preocupă mai mult senzațiile psihologice. Dar plăcerea și fericirea nu diferă fundamental.

Al treilea cuvânt e bucuria – bucuria e spirituală. Ea este diferită, total diferită de plăcere sau fericire. Nu are nici o legătură cu exteriorul, cu celălalt, este un fenomen intern. Bucuria nu depinde de împrejurări, este a ta. Nu este o excitare produsă de lucruri, este o stare de pace, de tăcere – o stare meditativă. Este spirituală.

Există totuși un lucru care transcede bucuria, el se numește extaz. Extazul e total. Nu e nici fiziologic, nici psihologic, nici spiritual. El nu cunoaște divizare, este indivizibil. Este total într-un sens și transcedental în alt sens. Primul e plăcerea; ea include fericirea. Al doilea e extaz; el include bucuria. Extazul înseamnă  că ai ajuns chiar în miezul ființei tale. El aparține adâncimii esențiale a ființei tale, unde nici chiar eul nu mai există, unde numai tăcerea domnește; tu ai dispărut. În bucurie exiști puțintel. În extaz nu. Eul s-a dizolvat; este o stare de neființă. Budha o numește nirvana. Nirvana înseamnă că ai încetat să mai fii; ești doar o pustietate infinită, asemeni cerului. Iar în momentul în care ești acel infinit te umpli de stele și începe o viață cu totul nouă. Renaști.

Plăcerea e momentană, aparține timpului, e „deocamdata”; extazul e atemporal, veșnic. Plăcerea vine și pleacă; extazul nici nu vine nici nu pleacă – el există deja în miezul ființei tale. Plăcerea trebuie smulsă de la celălalt; devii ori cerșetor ori hoț. Extazul te face stăpân. Extazul nu e ceva ce inventezi, ci ceva ce descoperi. Extazul este cea mai ascunsă natură a ta. A fost acolo chiar de la început, doar că nu te-ai uitat la el. L-ai considerat indiscutabil. N-ai privit înăuntru. Asta e singura nenorocire a omului: privește întruna afară, căutând, cercetând. Iar extazul nu pate fi găsit afară pentru că nu e acolo. Extazul nu e un obiect ce se poate găsi altundeva; el este conștiința ta.

Caută plăcerea și îți vei pierde inocența, iar a-ți pierde inocența înseamnă să pierzi totul. Iisus spune: Fii ca un copil mic, numai atunci poți să intri în împărăția lui Dumnezeu. Dar căutătorul de plăceri nu poate fi inocent ca un copil. El trebuie să fie foarte deștept, foarte viclean, foarte diplomat, numai atunci poate învinge în competiția pe viață și pe moarte care există peste tot. Fiecare sare la gâtul altcuiva, nu trăiești printre prieteni. Lumea nu poate fi prietenoasă, dacă nu renunțăm la ideea de competiție. Însă chiar de la început îl otrăvim pe fiecare copil cu această otravă a competitivității. Când va ieși din universitate va fi complet otrăvit. L-am hipnotizat cu ideea că trebuie să se lupte cu alții, că în viață supraviețuiesc doar cei mai adaptați. Atunci viața nu poate fi niciodată o sărbătoare – e o luptă pentru supraviețuire. Adevărata educație nu te învață să concurezi; te învață să cooperezi. Nu te învață să lupți pentru a ajunge primul. Te învață să fii creativ, să fii iubitor, să fii fericit fără să te compari cu alții. Nu te învață că poți să fii fericit numai atunci când ești primul – asta e pură prostie. Nu poți fii fericit doar fiind primul iar în încercarea de a fi primul treci prin atâta suferință, încât atunci când devii primul ești obișnuit deja cu suferința. Faptul că ești primul nu-ți schimbă deloc calitatea interioară. Adevărată educație nu te învață să fii primul. Te învață să îți placă ceea ce faci, nu pentru rezultat, ci pentru acțiunea în sine. Exact ca un pictor sau un dansator sau un muzician…Nu poți să pictezi pentru a concura cu alți pictori. Atunci pictura ta va fi de calitatea a doua pentru că mintea ta nu e interestata de pictură ci o interesează să fii primul. Ești călăuzit de eu iar problema e că pentru a fi cu adevărat pictor trebuie   lepezi de tot de eu. Numai atunci existența poate să curgă prin tine. Numai atunci îți poți folosi ca vehicule mâinile și degetele și penelul. Numai atunci poate să ia naștere ceva de o frumusețe extraordinară. Adevărata frumusețe nu e niciodată creată de tine, ci numai prin tine. Existența curge, tu devii doar un coridor. Îi dai voie să se petreacă, atâta tot, nu o împiedica.

Petrece viața ca un pictor, ca un muzician, ca un dansator…Asta este adevărata fericire

Culegere de texte din discursurile lui OSHO

 

 

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în Terapie individuală și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ce este fericirea ?

  1. Pingback: Când Dumnezeu îți va fi oaspete | Bio Vivo Terapii

  2. Pingback: Cum intrăm în Paradis | Bio Vivo Terapii

  3. Pingback: Conflictul dintre rațiune și pasiune | Bio Vivo Terapii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s